In search of sunrise, Eforie

Nu am mai scris de ceva vreme pe blog. Intre timp septembrie se asterne peste antenele blocurilor noastre, peste sinele de tramvai si sufletele ce fug din ghearele asteniei. Nu pot sa nu scriu un post de vacanta... sau mai degraba despre vacanta eterna...Unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poti face intr-o vacanta la mare este sa vezi rasaritul. Trebuie doar sa infrunti somnul si frigul, dar cand lumina si intunericul danseaza ca intr-un vis peste luciul calm al marii matinale, orice senzatie fizica se opreste la portile magiei. Respiratia si bataile inimii parca sustin un fundal abia perceptibil, frigul e uitat... Lumea se opreste pentru cateva minute din macinarea continua ca sa creeze... Creeaza o noua lumina, un inger solar venit sa binecuvanteze ziua... apa amuteste, cerul o dizolva... Apoi totul se imbraca in sarbatoare, pulberea rosie a vietii este presarata peste decorul mort si totul prinde fiinta...

Liquidity of time

...Photo.net...halucination

...Photo.net...magic of nature

...Photo.net... caffee

...Photo.net... light and water...

...photo.net...window to soul

...

Sunset boulevard

Cele mai multe posturi au cuvinte... am ales necuvintele... ca sa il parafrazez pe Nichita... am descoperit un site de fotografie care ma umple de magia unor suflete atat de diferite, suflete de rusi...sau de italieni, sau de romani...indragositi de peisaje, de femei frumoase, de ochi adanci, de maini muncite, de lumini, de umbre, de culori...sa vad fiecare poza e ca si cum as citi o carte...intru intr-o alta dimensiune...aici e doar o selectie a fotografiilor cu care, sa spunem, "rezonez"...nu sunt neaparat si cele mai bune... photo.net...

Auf dem See

Auf dem See
Und frische Nahrung, neues Blut
Saug ich aus freier Welt;
Wie ist Natur so hold und gut,
Die mich am Busen hält!
Die Welle wieget unsern Kahn
Im Rudertakt hinauf,
Und Berge, wolkig himmelan,
Begegnen unserm Lauf.
Aug, mein Aug, was sinkst du nieder?
Goldne Träume, kommt ihr wieder?
Weg, du Traum! so gold du bist;
Hier auch Lieb und Leben ist.
Auf der Welle blinken
Tausend schwebende Sterne,
Weiche Nebel trinken
Rings die türmende Ferne;
Morgenwind umflügelt
Die beschattete Bucht,
Und im See bespiegelt
Sich die reifende Frucht.

Johann Wolfgang von Goethe

Incotro?

Metaforele se tin lant...

Inger si demon

Ea un inger ce se roaga, El un demon ce viseaza;/Ea o inima de aur, El un suflet apostat/ El, in umbra lui fatala, sta-ndaratnic rezemat/ La picioarele Madonei, trista sfanta Ea vegheaza.

Tanz der Seele

Visele ne inconjoara la orice pas, fara vise nu ar fi posibil sa fabricam nimic real, totul se contureaza mai intai in imaginatie, apoi poate pe hartie si abia apoi prinde viata...visele nu sunt niste fantome; sunt mai degraba niste embrioni, niste germeni, sunt o promisiune... dar cand ele se coboara noaptea peste somnul tau si te rapesc intr-o alta lume? intr-o lume fara sens, fara logica, sau oricum ordonata dupa o alta logica...totul se amesteca, se aprinde, devine extrem...persoane pe care le-ai cunoscut candva, care au trecut prin zilele tale si au pus o amprenta invizibila dar persistenta...locuri in care ai atarnat bucati din sufletul tau, valuri agitate, o luna tacuta, locuri care nu au nicio legatura unele cu altele...persoane care nu s-au cunoscut vreodata, totul se pune laolalta in acest creuzet oniric si se petrec reactii chimice parca necontrolate.



Ramai dimineata cu o dara din visul tau, nu mai stii daca te-ai temut de el sau daca ti-a placut, ai nevoie sa respiri adanc pentru a iti regasi coordonatele... si cand le regasesti te trezesti intr-o lume pustie. Este dansul sufletului (Tanz der Seele)...

never stop flying

foarte multi semeni ai nostri sunt paralizati de teama de avion...ii inteleg, avand in vedere scenariile macabre pe care si le creeaza in minte, bazandu-se pe relatarile despre accidentele trecute, pe emisiunea cu unul dintre cele mai bune raiting-uri (dezastre in aer-national geographic) si pe ceva ce tine de mit probabil (teama de inaltime, teama de zbor, mitul lui Icar, o teama inexplicabila, care iti dizolva simturile, fobia...). Intr-adevar se intampla si astazi evenimente tragice, dar sincer, chiar daca esti la mii de kilometri altitudine, realistic vorbind, este mult mai sigur decat pe autostrada, sau cel putin decat pe o autostrada din Romania, sau decat pe orice sosea, unde probabilitatea sa se intample ceva e mult mai mare, pentru ca nu exista aproape niciun control... eu ador insa sa zbor si nu pentru ca imi formulez niste argumente logice in minte...ca de ce nu e periculos...nici nu ma gandesc la asta...cand avionul alearga cu 250 km la ora pe pista si de-oata simti gol sub tine, peisajul se rastalmaceste, pamantul ramane in urma, simti ca existi...simti ca timpul se opreste. poate ca nu mi-ar placea un zbor lung, pana in America de exemplu, dar 2 ore sunt perfecte...

asadar...cu 900km/ora spre lumina inainte...face the future, face the fear fear fear

DJ-ul

tace malc in spatele a sute de decibeli....